Revin.
In urma cu cateva posturi, am scris despre seara de deschidere a festivalului Timishort. Pentru mine a fost o seara minunata. M-am simtit din nou tanar (cum am mai spus) si am vazut un film care a indepartat multi nori cenusii din gandurile mele – “Nunta in Basarabia”.
Am fost surprins de numarul spectatorilor ce au luat cu asalt bancutele din Piata Unirii si iarba verde (de acasa). Probabil ca un gand comun zburda prin mintile tuturor – “Sper sa nu inceapa ploaia !” Gasesc si eu un loc, imi aprind o tigara (ca doar eram in aer liber) si astept sa inceapa filmul. Intre timp, scanam lumea ce ma inconjura – oameni de toate varstele, studenti, bunici, mamici – si-au lasat preocuparile si grijile acasa, asteptau curiosi si relaxati.
Incepe filmul.
Nu as vrea sa povestesc prea multe de frica sa nu creez un spoiler. Cel mai bine ar fi sa intrati pe site si ca cititi sinopsis-ul. Cu toate astea o sa imi astern parerea despre film, incercand sa fiu pe cat se poate de obiectiv.
“Nunta in Basarabia” este o comedie, un film romantic si totodata o drama. Ce am descoperit ? O poveste de dragoste, o calatorie, o nunta (pfff…ce spirit de observatie am), traditii frumoase si in acelasi timp depasite – in raport cu societatea de azi, diferente de ordin cultural si politic intre romani si moldoveni, personaje pline de umor, replici care imi tineau aprins interesul. As mai adauga ceva in numaratoarea deslusirilor – o drama existentiala a tinerilor din prezent.
La Timisoara a prins. S-a ras, s-a aplaudat, pacat ca nu s-a si discutat mai mult pe tema lui dupa vizionare (dar aici este vina publicului, care nu a avut curaj).
Eu zic sa mergeti sa il vedeti. Poate ca o sa va placa, poate ca nu. Cel mai important ii sa va faceti o parere proprie, in urma vizionarii. Am citit pe Agenda LiterNet un review scris de Lucian Maier, ce sincer mi s-a parut cam deplasat (sa nu mai zic ca am pus 2 comentarii din care doar unul mi s-a aprobat. De ce? Habar nu am – nu am fost vulgar si am scris la obiect). Nu vreau sa ridic filmul la rang de capodopera, insa pentru vremurile in care traim este un remediu pentru stres, este o reteta de succes ce are ca rezultat binedispunerea. Adaugand in ecuatie faptul ca spectatorul are rotite ce misca in cap, cred ca filmul poate fi si o mica lectie. Ce putem invata din el? Asta depinde de rotitele fiecaruia!
Indrazniti!