Depeche Mode … live … de vis ! Altfel nu as putea sa incep …

Am ajuns in Zagreb, ne-am cazat si am plecat sa ne facem incalzirea cu niste bere (fetele cu ceaiuri si milkshake-uri … sau chestii gen) prin tavernele croate.

Vine timpul sa ne indreptam catre Zagreb Arena, unde urma sa cante Depeche. Ne suim in taxi parcurgem o mare parte din oras si deodata ne arata soferul arena (se vedea de la departare … toata luminata). De atunci a inceput usor sa se instaleze extazul in venele mele. Ajungem acolo. Oameni din toate partile se apropiau de arena … ca salbaticii catre o virgina, insa organizarea a fost ireprosabila si am intrat foarte repede inauntru. Nu am de relatat nici un incident, decat doua observatii :

1. de jur imprejur era plin de fatuci care cand ajungeau inauntrul arenei se luau de maini si sareau pe loc, tipand de fericire (nu deranjau deloc, chiar contribuiau la armonia starii de spirit)

2. finetea cu care ne-a controlat la intrare tipul de la securitate … mainile lui pe trupul nostru se miscau lasciv … ca Dave Gahan pe scena.

Parcurgem coridoarele imense, pline de fani, fum si bere (dar toti al dracu’ de civilizati … nu stiu daca intr-o tara pe care toti o cunoastem … care incepe cu R … ar fi fost la fel). In sfarsit ajungem in zona unde avem locuri. Intram si amutesc. Imi inchipuiam ca va fi ceva grandios, dar pana nu ajungi sa te vezi intr-un spatiu imens alaturi de … nici nu stiu cate alte suflete (capacitatea arenei difera in functie de eveniment … minim 10000 de locuri, maxim 26000 de locuri), sa simti muzica in vene, sa simti ca te pierzi si ca esti coplesit de emotii. Intradevar a fost un moment unic. Cum ziceam … intram. Cu ocazia asta am descoperit o formatie de care nu stiam absolut nimic – Nitzer Ebb. M-au impresionat foarte mult, cu toate ca am remarcat asemanari intre muzica lor si a celor de la Depeche (folosesc anumite sunete comune), asemanari intre stilul de dans al solistului Nitzer Ebb (Douglas McCarthy) si cel al lui Gahan. Pana la urma cred ca e logic sa fie asa. Undeva in subconstient poate toti au observat asemanarile si asta nu a facut nimic altceva decat sa ne pregateasca pentru Depeche, chiar sa ne dorim mai mult sa inceapa concertul odata. Oricum valoarea celor de la Nitzer Ebb nu scade. Iata-I mai jos (o melodie care imi place foarte mult, mai multe nu pun despre ei, daca va place va las sa ii descoperiti):

Ok … se termina si cu Nitzer Ebb, apar baietii cu decoru, se invart pe acolo, ne mai uitam la arena si la multimea de oameni … si DA … e timpul …3,2,1 … apare Depeche Mode pe scena !!!
Ce pot sa zic aici … nimic nu poate sa redea starea din sufletele noastre. Ne-am bucurat, am topait (M-am mai uitat mirat la tipa din fata noastra care aplauda cu mainile deasupra capului, mai tragea pe nas ceva, mai topaia ca iepurasul Energizer. Am simtit miros de iarba … ahhh). Depeche canta bestial, Depeche canta live fenomenal. Proiectiile din concert erau … nici nu aveai nevoie de substante cu efect halucinogen … erau psi-he-de-li-ce ! Nu mai vreau sa adaug nimic decat urmatoarele – s-a terminat, nu m-am intristat, am fost fericit ca am luat parte la un eveniment de o asemenea grandoare ce mi-l voi aminti toata viata, am iesit cu totii din Zagreb Arena si iata mai jos ce vom purta cu noi in suflet :

PS -- Aventura petrecuta cu Marcela, Stefan si Andra. Care ii cunoasteti … ii stiti si nu are rost sa va zic cine ii cine. Care nu ii cunoasteti … nu ii stiti (ce logic nu ?) si nu are rost sa va zic cine ii cine.

(intr-un alt articol o sa scriu despre calatoria pana la concert si timpul petrecut in Zagreb dupa concert)